Lacul Siutghiol

Lacul Siutghiol — numit în folclorul local „Ghiolul Mare", iar în limbaj turistic „lacul Mamaia" — este un liman maritim de apă dulce situat pe litoralul românesc al Mării Negre, în județul Constanța, în apropierea localităților Mamaia, Năvodari și a orașului Ovidiu. Se întinde pe o suprafață de aproximativ 1.900 de hectare, cu o lungime de circa 7,5 km și o lățime maximă de 2,5 km, atingând o adâncime maximă de aproximativ 17-18 metri. Denumirea provine din limba turcă — „Süt göl", care se traduce prin „lacul cu lapte" — nume legat, potrivit tradiției, de o legendă populară despre o apă albă ca laptele, și de care se leagă și originea Insulei Ovidiu. Din punct de vedere geologic, lacul este un fost golf al Mării Negre, izolat treptat de larg printr-un cordon litoral de nisip — chiar fâșia pe care s-a dezvoltat astăzi stațiunea Mamaia. Deși a fost cândva parte din mare, Siutghiolul este în prezent un lac de apă dulce, alimentat de izvoare subterane puternice aflate pe fundul și pe marginea sa vestică; cercetările subacvatice au scos la iveală, sub stratul de nămol, urme ale vechiului fund marin, bogat în scoici. Lacul comunică, prin canale, cu alte lacuri din zonă și, prin lacul Tăbăcărie, cu Marea Neagră. În mijlocul lacului se află Insula Ovidiu, o insulă calcaroasă de circa 2 hectare — singurul obiectiv turistic din România amplasat pe o insulă — pe care se găsește un restaurant și care păstrează, potrivit cercetărilor, urme de așezări omenești străvechi, până în paleolitic; numele și legendele insulei sunt legate de poetul roman Publius Ovidius Naso, exilat la Tomis. Lacul adăpostește o faună piscicolă variată — crap, biban, șalău, caras — fiind o destinație apreciată de pescari, iar pe malurile sale cuibăresc numeroase specii de păsări acvatice. Astăzi, Siutghiolul este și un important centru pentru sporturile nautice — yachting, schi nautic, plimbări cu vaporașul — îmbinând valoarea naturală cu cea turistică a litoralului.