Lacul Rosu Harghita

Lacul Roșu, cunoscut și sub denumirea maghiară de Gyilkos-tó (Lacul Ucigaș) sau, mai vechi, Lacul Ghilcoș, este un lac de baraj natural situat în Munții Hășmașul Mare, parte a Carpaților Orientali, la o altitudine de aproximativ 983 de metri, în apropierea localității Lacu Roșu și a Cheilor Bicazului, în județul Harghita. Lacul s-a format în anul 1837 (data exactă fiind însă disputată între specialiști), în urma prăbușirii unei mase de teren de pe versantul nord-vestic al Muntelui Ghilcoș; alunecarea, declanșată de ploi torențiale abundente și, posibil, de activitate seismică, a barat valea în care se adună pâraiele Verescheu (Roșu), Licaș, Suhard și Valea Oii, ducând la acumularea apei. Suprafața lacului este de aproximativ 12 hectare, cu o adâncime maximă de circa 10,5 metri, forma sa amintind de litera „L", cu două brațe principale. Denumirea provine de la culoarea roșiatică pe care o capătă uneori apa, cauzată de oxizii și hidroxizii de fier aduși din solurile erodate ale versanților de către Pârâul Roșu; numele maghiar și german (Mördersee, „Lacul Ucigașul") este legat de o legendă locală, potrivit căreia alunecarea de teren ar fi acoperit un cioban împreună cu turma sa. Caracteristica vizuală cea mai distinctivă a lacului o reprezintă trunchiurile de brad și molid, rămase din pădurea inundată la formarea lacului, parțial pietrificate și vizibile până în prezent deasupra apei, care conferă peisajului un aspect spectaculos și ușor sumbru. Lacul a primit denumirea oficială de „Lacul Roșu" în anul 1936. Zona face parte din Parcul Național Cheile Bicazului-Hășmaș, arie naturală protejată de importanță deosebită, ceea ce implică restricții privind activitățile umane. În jurul lacului s-a dezvoltat stațiunea Lacu Roșu, punct de plecare pentru numeroase trasee montane spre Cheile Bicazului, vârfurile Suhardului și Muntele Ucigaș.