Lacul Razim

Lacul Razim, denumit și Razelm, este cel mai mare lac din România, cu o suprafață cuprinsă între 394 și 415 km² în funcție de variațiile sezoniere, și o adâncime maximă de 2,8 m. Cunoscut în antichitate sub numele Halmyris și în evul mediu ca Iancina, lacul a funcționat timp de mii de ani ca un golf marin deschis al Mării Negre, transformat treptat prin acumularea cordoanelor de nisip formate de curenții litorali și de aluviunile Dunării — un proces de peste 1.000 de ani. Face parte din Complexul Lagunar Razim-Sinoe, situat în sudul Deltei Dunării, județul Tulcea, un ansamblu de lagune cu o suprafață totală de circa 1.145 km², inclus în Rezervația Biosferei Delta Dunării recunoscută de UNESCO din 1990 și sit Ramsar. Lacul Razim reprezintă singur 20% din suprafața rezervației. În urma lucrărilor hidrotehnice realizate după 1970, complexul a fost împărțit în două unități distincte: Unitatea Razim — formată din lacurile Razim, Golovița, Zmeica și Babadag, izolată de influența mării și transformată în rezervor de apă dulce pentru irigații — și Unitatea Sinoe, care și-a păstrat legătura cu Marea Neagră. Această modificare a redus semnificativ biodiversitatea acvatică, ducând la dispariția unor specii marine și proliferarea celor de apă dulce. În lac se găsesc trei insule: Popina și Grădiștea în nord, și Bisericuța în sud, ultima în apropierea ruinelor Cetății Argamum. Lacul adăpostește colonii importante de pelicani comuni și pelicani creți, stârci, cormorani și numeroase specii de rațe sălbatice, fiind un obiectiv de referință pentru ornitologi. Merită vizitat pentru dimensiunile sale excepționale, pentru diversitatea avifaunistică remarcabilă și pentru contextul său istoric și geografic unic în Europa.