Lacul de acumulare Târlung

Lacul de acumulare Tărlung, cunoscut și ca Barajul Săcele, este un lac artificial situat pe râul Tărlung, pe raza municipiului Săcele, județul Brașov, într-o vale montană la poalele Munților Ciucaș și ai Munților Întorsurii. Barajul — un stăvilar de pământ cu nucleu de argilă, înalt de aproximativ 45 m — a fost construit între 1971 și 1975 pentru a asigura apa potabilă a municipiilor Brașov și Săcele. După supraînălțarea finalizată în 2020, capacitatea a crescut la circa 28 de milioane de metri cubi, iar suprafața de aproximativ 145 de hectare îl face cel mai mare lac de acumulare împrejmuit din România, alimentând astăzi peste 600.000 de locuitori. Dincolo de rolul său strategic, lacul ascunde o geografie cu nume vechi și pline de tâlc. Valea este brăzdată de pâraie care coboară din Ciucaș, dintre care unul poartă numele „Dracul" — un toponim tipic românesc, atribuit locurilor sălbatice, repezi și greu de stăpânit, „lăsate pe seama necuratului". (Nimic de-a face cu Vlad Dracul: este pur și simplu cuvântul vechi pentru diavol.) Tradiția se regăsește în tot masivul, unde formațiuni dramatice de conglomerat poartă nume precum „Mâna Dracului". Zona are și o istorie umană bogată: Săcele și satele învecinate — Tărlungeni, Purcăreni, Zizin — făceau parte din vestitele „Șapte sate", cu o populație mixtă, inclusiv comunitatea ceangăilor din Săcele, de unde un strat aparte de toponime maghiare suprapuse peste cele românești. Fiind sursă de apă potabilă, lacul este o zonă protejată, cu acces și activități restricționate — pescuitul și scăldatul nu sunt permise. Poate fi admirat de la distanță, din zona drumului DN1A Săcele–Cheia, ca un luciu de apă neașteptat de vast, prins între versanți împăduriți.