Lacul Bicaz (Izvorul Muntelui)

Lacul Bicaz, cunoscut și sub denumirea oficială de Lacul Izvorul Muntelui, este cel mai mare lac de acumulare amenajat pe râurile interioare ale României, situat pe cursul mijlociu al râului Bistrița, în Carpații Orientali, la aproximativ 4 km în amonte de orașul Bicaz, județul Neamț. Lacul are o formă alungită, orientată pe direcția nord-vest – sud-est, cu o lungime medie de circa 35 km, o suprafață de aproximativ 33 km² și un volum maxim de apă de circa 1.250 de milioane de metri cubi, fiind al doilea lac artificial ca mărime din România. S-a format în urma construirii barajului Bicaz, ridicat între anii 1950 și 1960, un baraj de greutate din beton care unește Muntele Ghicovanu cu Obcina Horștei și care, cu o înălțime de 127 m și o lungime la coronament de 435 m, este unul dintre cele mai mari baraje de acest tip din țară. Apa acumulată în lac alimentează centrala hidroelectrică Bicaz–Stejaru (Dimitrie Leonida), prima hidrocentrală de mare putere construită în România. Construcția barajului și a hidrocentralei a avut un cost uman și social însemnat: au fost strămutate 22 de sate din zonă, iar la lucrări au fost folosiți, în condiții extrem de dure, numeroși deținuți politici, mulți pierzându-și viața. Pe lângă rolul său hidroenergetic, lacul îndeplinește funcții de atenuare a viiturilor, piscicultură și agrement, fiind declarat în anul 2000 rezervație naturală acvatică. Amplasat într-un cadru montan spectaculos, mărginit de Masivul Ceahlău și aflat în apropierea Parcului Național Cheile Bicazului–Hășmaș, lacul este unul dintre cele mai cunoscute obiective turistice din nordul Moldovei, oferind priveliști deosebite și posibilități de plimbări cu ambarcațiuni.