Muntele de Sare și fosta Grotă a Miresei, Slănic

Muntele de Sare se află în partea de vest a orașului Slănic, județul Prahova, pe versantul vestic al văii Slănicului, lângă lacul Baia Baciului. Este monument al naturii de interes național (categoria a III-a IUCN), declarat rezervație naturală geologică și geomorfologică în 1954, cu o suprafață de 2 ha. Masivul de sare de la Slănic, de vârstă badeniană, are o grosime medie de circa 400 m și se află în axul sinclinalului Slănic, în Pânza de Tarcău. La declarare, rezervația cuprindea Muntele de Sare și Grota Miresei. Lacul din interiorul masivului s-a format în 1914, când tavanul unei vechi ocne de tip „clopot”, exploatată până în 1852, s-a prăbușit și ocna a fost inundată. Denumirea de Grota Miresei apare în jurul anului 1920 și este legată de sinuciderea unei tinere mirese în acest lac, la patru zile după nuntă. După cutremurul din 4 martie 1977 au apărut fisuri mari pe latura de est a masivului, iar un sistem de ancorare cu cabluri de oțel nu a oprit degradarea. La 28 mai 1993, peretele de sud-vest s-a prăbușit în lac, iar la 20 iunie 1999, după ploi abundente, au cedat laturile de sud și de est. Alunecările din toamna lui 2005 și din martie 2006 au afectat case din apropiere și au acoperit în parte lacul. Până în 2012 grota a dispărut, iar în anii următori locul fostului lac a fost acoperit complet cu pământ și blocuri de sare. Astăzi rezervația păstrează un relief neregulat de alunecări, acoperit în mare parte de vegetație, fără grotă sau lac vizitabil. Locul poate fi văzut din exterior, lângă complexul de băi Baia Baciului, la câteva sute de metri de centrul orașului. În oraș se pot vizita Salina Slănic (Mina Unirea), lacurile sărate și Muzeul Sării.