Grota Coșul Boului

Grota Coșul Boului este cel mai spectaculos fenomen carstic din rezervația geo-botanică Șesul Craiului–Scărița-Belioara, aflată în masivul Muntele Mare, Munții Apuseni, pe teritoriul comunelor Poșaga și Ocoliș din județul Alba. Grota se deschide în abruptul calcaros care străjuiește obârșiile Văii Belioara, afluent al Văii Poșăgii. Ceea ce distinge Coșul Boului de celelalte peșteri ale rezervației este portalul: o deschidere de aproximativ 60 de metri înălțime, cu tavanul prăbușit, care lasă lumina și vegetația să pătrundă până în gura cavității. Iarba urcă până în interior, iar din gura grotei se deschide o priveliște spre culmile Munților Trascău. Alpiniștii cu experiență și echipament pot coborî în rapel prin tavanul prăbușit. Rezervația din care face parte are o suprafață de 47,7 hectare și cuprinde platoul calcaros Șesul Craiului, situat la peste 1350 m altitudine, pădurea de pe muntele Scărița și abrupturile cu pereți verticali, tancuri, brâne și creste ascuțite. Relieful include vârfuri sub formă de turle, precum Colțul Bleantului, Piatra Belii și Vârful Negrilii, precum și un sistem de peșteri din care fac parte, pe lângă Coșul Boului, Peștera fără Fund, Peștera Roșie, Peștera Lungă, Peștera Călugărului, Peștera lui Filip și Peștera Colțului Rotund. Valoarea rezervației este în primul rând botanică. Aici se păstrează specii rare, unele unice în Europa: sângele voinicului, argințica, mărtăloaga, căldărușa, gențiana, buzata, crinul pestriț. Specifice masivului sunt endemismele barba mugurului și mălăoaie, alături de strugurii ursului (Arctostaphylos uva-ursi), relicvă glaciară ajunsă aici din Peninsula Balcanică. Inițiativa punerii sub protecție a zonei i-a aparținut botanistului Alexandru Borza, încă din anii 1920. Grota se află pe traseul circuitului Scărița-Belioara, marcat cu punct roșu, un traseu de aproximativ 10 km și circa 700-900 m diferență de nivel, care durează între cinci și opt ore. Pe platou, circuitul se intersectează cu poteca tematică „Natura în culori", șase panouri informative desfășurate pe 1,2 km, care explică flora, fauna și geologia zonei. Este important de știut că ramificația spre Coșul Boului nu este marcată: poteca urcă pieptiș și razant prin grohotiș, iar mulți drumeți aleg să admire grota de la distanță, din poienile de pe traseul principal, de unde se vede foarte bine. Rezervația a fost afectată de incendii, unul în 2007 și altul în aprilie 2020, care a distrus peste 10 hectare de pădure; urmele sunt încă vizibile pe traseu. Coșul Boului merită vizitată pentru dimensiunea neobișnuită a portalului, rar întâlnită în carstul românesc, pentru contrastul dintre platoul deschis al Șesului Craiului și abrupturile de sub el, și pentru contextul botanic al unei rezervații protejate de un secol.