Fierbătorile de la Beciu

Fierbătorile de la Beciu se află în județul Buzău, pe o suprafață restrânsă din apropierea drumului Beciu-Arbănași, în zona subcarpatică a Curburii. Fac parte din cele patru areale cu vulcani noroioși din Ținutul Buzăului, alături de Pâclele Mari, Pâclele Mici și Fierbătorile de la Berca, toate incluse în Geoparcul UNESCO „Ținutul Buzăului". Fenomenul se produce atunci când emanațiile de gaze din adâncul pământului, în principal metan, împing apele subterane spre suprafață. Pe drum, aceste ape încarcă argilă din rocile pe care le traversează, iar amestecul rezultat, un noroi sărat, erupe permanent. Gazele urcă de la adâncimi care pot depăși 3.000 de metri, prin faliile ce străbat cutele diapire ale Subcarpaților. Diferența dintre pâcle și fierbători e dată exclusiv de conținutul de apă al noroiului. Când noroiul e sărac în apă, devine vâscos și cleios, curge greu și construiește în timp conuri: acestea sunt pâclele. Când noroiul are mai multă apă, devine lichid și nu mai poate ridica structuri, formând în schimb bălți care bolborosesc continuu: acestea sunt fierbătorile. Legendele locului spun că pâclele au fost create de balauri, iar fierbătorile de căpcăuni. La Beciu se văd cele mai multe fierbători și cele mai spectaculoase erupții din tot arealul. Cele mai mari dintre ele erup la fiecare câteva secunde, iar cu puțină răbdare se pot vedea „fântânile de noroi": jeturi arteziene care uneori ajung la înălțimea unui om. Explicația stă în concentrația de gaze din noroi, semnificativ mai ridicată aici decât la Pâclele Mari sau Pâclele Mici. Prin comparație, Fierbătorile de la Berca sunt mult mai mici, simple aglomerări de ochiuri de noroi. Vulcanii noroioși din zona Berca au fost identificați în 1867 de inginerul francez H. Cognand, în timpul unor prospecțiuni petroliere, și au fost declarați monument al naturii în 1924. Peisajul e într-o continuă schimbare, în funcție de cantitatea de noroi care ajunge la suprafață și de locul unde se produc erupțiile; în Ținutul Buzăului au existat cazuri în care localnicii s-au trezit cu câte un vulcan noroios apărut în curte. Spre deosebire de Pâclele Mari și Pâclele Mici, Fierbătorile de la Beciu nu au taxă de vizitare, parcare amenajată sau indicatoare. Fierbătorile se văd direct din drum. Fierbătorile de la Beciu merită vizitate tocmai pentru intensitatea erupțiilor, rar întâlnită la vulcanii noroioși din Europa, și pentru posibilitatea de a observa fenomenul de aproape, fără infrastructură între privitor și teren.