Farul Genovez Constanta

Farul Genovez se află în centrul istoric al Constanței, pe promontoriul peninsular, în spatele grupului statuar care are în centru bustul lui Mihai Eminescu, sculptat de Oscar Han. E la câțiva pași de Cazinou și de clădirea fostului Hotel Carol, astăzi sediul Comandamentului Marinei Militare. Este monument istoric și cel mai vechi far al orașului. Numele înșală. Genovezii au poposit într-adevăr în portul constănțean începând din secolul al XIII-lea, când Republica Genova obținuse concesiunea comerțului pe Marea Neagră din partea Imperiului Bizantin și deținea factori comerciali în orașe precum Caffa și Cetatea Albă. Dar nu au construit niciun far aici, iar la Constanța nu mai există nicio altă construcție lăsată de ei. Explicația numelui vine de la turci. Inginerul Petre Covacef, în lucrarea „Povestea Farului Genovez", arată că denumirea e un calificativ acordat de turcii care au stăpânit Dobrogea până în 1878. Impresionați de construcțiile mari, cu ziduri groase, întâlnite la Constanța, le numeau în graiul lor „Geneviz Calee", cetate genoveză. Tot așa au apărut și Cheiul Genovez, și Magaziile Genoveze. Turcii spuneau „genovez" cam cum spunem noi astăzi „ceas elvețian". Farul actual a fost construit între 1858 și 1860, la comanda companiei engleze Danube and Black Sea Railway Co. Limited, aceeași care a ridicat calea ferată Cernavodă-Constanța și a modernizat portul. Lucrările au fost coordonate de inginerul francez de origine armeană Artin Aslan, stabilit la Constanța după Războiul Crimeei. Se spune că, mai devreme, Aslan fusese surprins de o furtună pe Marea Neagră și salvat de lumina vechiului far, care l-a ghidat spre port. Ajuns pe țărm, a bătut la ușa primei case ieșite în cale și s-a îndrăgostit de tânăra care i-a deschis, Mairam, cu care s-a căsătorit în 1861. Ar fi jurat atunci că va construi un far pentru navigatori, și se spune că a îngropat la temelia edificiului o casetă metalică cu numele tuturor celor care au contribuit la ridicarea lui. Construcția e paralelipipedică de la bază până la 3,50 metri și octogonală în rest. La bază se află un postament din două trepte, iar partea superioară se termină cu o cornișă cu console care susțin carcasa metalică a lămpii, ce servește totodată drept acoperiș. Cupola metalică are opt geamuri, prin care era proiectată lumina, iar în vârful ei se află elemente care indică punctele cardinale. Farul e ridicat din blocuri de piatră naturală, cioplite pe toate fețele și unite cu mortar din var, nisip de mare și scoici. În interior, spațiul e cilindric, cu o scară spirală din piatră de 53 de trepte. Structura are un stâlp central de rezistență care, potrivit unor cercetători, ar proveni din ruinele antice ale Tomisului. Lumina farului era instalată la 21 de metri deasupra nivelului mării. Farul a fost vizitat de principele Carol I în octombrie 1879 și a funcționat până în 1913, când a fost declarat stins, rolul de ghidare a navelor spre port revenind Farului Carol I, ridicat la capătul digului. Ultima restaurare majoră a avut loc în 1948. În februarie 2020, după 107 ani de întuneric, farul a fost reaprins, deși becurile au acum doar rol decorativ. Monumentul e ilustrat pe un timbru poștal românesc. Farul Genovez merită vizitat tocmai pentru distanța dintre numele lui și istoria lui reală: un far otoman-britanic, proiectat de un armean cu cetățenie franceză, botezat după niște negustori italieni care nu au pus niciodată o piatră aici. Este, în același timp, unul dintre puținele monumente ale orașului care a supraviețuit intact tuturor schimbărilor falezei și care poate fi văzut liber, la orice oră.