Delta Dunarii Rezervatia Biosferei

Delta Dunării reprezintă a doua deltă ca mărime din Europa, cu o suprafață totală de 5.800 km², din care 3.446 km² se află pe teritoriul României, restul aparținând Ucrainei. Formată în ultimii aproximativ 10.000 de ani prin acumularea aluviunilor transportate de fluviu, delta continuă să se extindă cu circa 40 de metri pe an spre Marea Neagră. În 1991 a fost inclusă în Patrimoniul Natural UNESCO și declarată Rezervație a Biosferei, iar în același an a fost desemnată sit Ramsar de importanță internațională pentru zonele umede. Cuprinde 20 de zone strict protejate, totalizând peste 50.000 de hectare — aproximativ 9% din suprafața totală a rezervației. Ecosistemul deltaic adăpostește peste 300 de specii de păsări și circa 160 de specii de pești, inclusiv sturionii — unele în pericol critic de dispariție. Flora include aproximativ 1.839 de specii de plante. Suprafața de stuf, estimată la circa 1.563 km², constituie cel mai mare masiv de stufăriș compact din lume. Zona Roșca-Buhaiova adăpostește cea mai mare și mai veche colonie de pelicani comuni din Europa, documentată de cercetători de aproape un secol — cu până la 18.000 de exemplare numărate în recensământurile recente. Colonia de pelicani creți de la Ceaplace este a doua din Europa ca mărime, după cea de la Prespa, în Grecia. Pădurea Letea, cu o suprafață de 2.825 de hectare, este cea mai nordică pădure cu elemente subtropicale din Europa, adăpostind mai multe specii rare de orhidee. Delta funcționează ca unul dintre cele mai importante coridoare de migrație aviară din emisfera nordică, cu vârfuri spectaculoase în perioadele de migrație de primăvară și toamnă. Merită vizitată pentru unicitatea sa ecosistemică la nivel european și pentru biodiversitatea concentrată pe o suprafață relativ redusă. Delta Dunării are trei recunoașteri internaționale distincte, toate din 1991: Patrimoniu Mondial UNESCO — inclusă în Lista Patrimoniului Mondial Cultural și Natural în decembrie 1991; Sit Ramsar — recunoscută ca zonă umedă de importanță internațională în septembrie 1991; Rezervație a Biosferei MAB-UNESCO — program separat al UNESCO, din 1992. Plus Diploma Europeană pentru arii protejate — acordată în 2000, reînnoită în 2005, 2010 și 2020.