Curtea Domneasca Curtea de Arges

Curtea Domnească din Curtea de Argeș reprezintă unul dintre cele mai importante ansambluri medievale din Țara Românească, cu origini în secolul al XIII-lea. Inițial construită de voievodul Seneslau, curtea a fost extinsă la începutul secolului al XIV-lea în timpul lui Basarab I (1310–1352), când au fost ridicate biserica, palatul domnesc pe latura de sud, turnul și zidul de incintă. În secolul al XVI-lea, Neagoe Basarab (1512–1521) a adăugat Casa Domnească pe latura de nord. Biserica Sfântul Nicolae Domnesc, ctitoria lui Basarab I, a fost terminată în 1352, cu pictura murală executată între 1364–1369 sub domnia lui Vlaicu Vodă. Arhitectura este de tip bizantin, planul aparținând tipului „cruce greacă înscrisă", varianta constantinopolitană, cu trei abside la răsărit. Dimensiunile ctitoriei sunt de 14,55×23,50 m, cu o înălțime de 23 m la vârful turlei. În biserică se află mormântul lui Vlaicu Vodă și moaștele Sfintei Filofteia. Monumentul figurează în Lista Indicativă UNESCO. Curtea medievală conține prima atestare a statalității Valahiei din secolele XII–XIII, confirmată prin descoperiri arheologice din incinta Bisericii Argeș I, care corelează cu Diploma Cavalerilor Ioaniți din 1247. Cercetările arheologice din secolul XX au scos la lumină ceramică, monede și artefacte ce atestă ocuparea continuă a sitului. Cele două situri medievale ale orașului — Curtea Domnească (sec. XIII–XIV) și complexul Mănăstirii cu Palatul Episcopal (sec. XV–XVI) — sunt despărțite de un bulevard de 1,5 km. Accesul în Curtea de Argeș se face pe DN73C din Pitești, la aproximativ 38 km distanță.