Complexul Rupestru Alunis

Complexul Rupestru Alunișul este un ansamblu de lăcașuri de cult și chilii săpate în stâncă, situat în satul Alunișul, comuna Colți, județul Buzău, la câțiva kilometri de comuna Colți, pe culmea numită Martirei. Complexul face parte din "Țara Luanei", zona etnografică și geologică din Munții Buzăului, remarcabilă prin cea mai mare concentrare de schituri și locuințe monahale rupestre din spațiul românesc. Elementul central al complexului este biserica cu hramul "Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul", săpată direct în stâncă, atestată din anul 1274 — una dintre cele mai vechi biserici creștine de pe teritoriul României și una dintre foarte puținele biserici rupestre din țară unde încă se oficiază slujbe religioase, în mod continuu de peste 700 de ani. Potrivit legendei locale, biserica a fost săpată de doi ciobani, Vlad și Simion, care își pășteau turmele în zonă; unul dintre ei ar fi auzit în somn un glas care îl îndemna să sape în stâncă, unde a găsit o icoană a Maicii Domnului. Numele celor doi ciobani sunt inscripționate pe peretele nordic al altarului. Biserica are formă de navă, cu tavan boltit, și dimensiuni de 8,80 m lungime, 4 m lățime și 2,80 m înălțime. Absida altarului, de dimensiuni mici, este prevăzută cu Sfânta Masă, Proscomidiar și firide pentru vasele de cult. La intrare se află un pridvor de lemn, adăugat în 1825. În 1870, ieromonahul Eftimie Ciolăneanu a instalat o catapeteasmă din lemn de stejar, cu icoane pe tablă de zinc; din 1871, biserica a devenit biserică parohială, funcție pe care o îndeplinește și astăzi. Complexul include, de o parte și de alta a bisericii, două chilii monahale, săpate tot în stâncă, folosite de călugării schitului, la care se adaugă alte cinci formațiuni nedatabile — trei neterminate, una astupată cu bolovani și una amplasată pe culme, cu rol de strajă. Atestările documentare medievale ale schitului includ danii, litigii și acte comerciale, printre care un hrisov din 1586-1587 al domnitorului Mihnea Turcitul. Situl se află în apropierea altor obiective rupestre din zonă, precum Agatonul, Fundul Peșterii și Bisericuța lui Iosif, toate accesibile din același areal. Complexul face parte din Geoparcul "Ținutul Buzăului", recunoscut ca sit UNESCO în aprilie 2022. Merită vizitat pentru unicitatea sa ca biserică medievală rupestră încă activă, pentru tehnicile de excavare manuală bine conservate și pentru posibilitatea de a înțelege concret modul de viață al comunităților monahale și rurale din Subcarpații Buzăului.