Atracție
Cetatea Turnu
Cetatea Turnu este o fortificație medievală în ruină, situată pe malul stâng al Dunării, la sud de municipiul Turnu Măgurele, județul Teleorman. Atestată documentar în jurul anului 1394, în timpul domniei lui Mircea cel Bătrân, cetatea făcea parte dintr-un lanț de fortificații ridicate de-a lungul Dunării pentru apărarea Țării Românești în fața expansiunii otomane. De-a lungul secolelor, cetatea a fost disputată între domnii munteni și otomani, fiind legată de nume precum Mircea cel Bătrân, Vlad Țepeș și Mihai Viteazul. Astăzi se mai păstrează ruinele zidurilor și ale turnului care i-a dat numele.

Cetatea Turnu, cunoscută și sub denumirile istorice de Turris, Nicopolis Minor sau Holavnic, este o fortificație medievală în ruină, situată pe malul stâng al Dunării, la aproximativ 3 km sud de municipiul Turnu Măgurele, județul Teleorman, în câmp deschis, în apropierea confluenței râului Sâi cu Dunărea. Locul are o istorie îndelungată: cercetările arheologice atestă existența pe acest amplasament a unor fortificații mai vechi, ridicate pe ruinele unui castru roman, vechimea sitului fiind asociată în tradiția istorică de numele împăraților Traian și Constantin cel Mare, deși stratul arheologic cel mai sigur datat aparține sfârșitului secolului al XIV-lea. Cetatea propriu-zisă este legată îndeosebi de domnia lui Mircea cel Bătrân, fiind atestată documentar în jurul anilor 1394–1397; ea făcea parte, alături de cetățile de la Giurgiu, Turtucaia și Brăila, dintr-un lanț de fortificații dispuse de-a lungul Dunării, menite să apere Țara Românească de amenințarea otomană.
Construcția ridicată în vremea lui Mircea avea forma unui turn masiv, cu ziduri groase de piatră amestecată cu cărămidă, întărite cu grinzi de lemn, și a îndeplinit și rolul de important punct vamal pe drumurile comerciale care legau cetățile transilvănene de Dunăre.
La sfârșitul domniei lui Mircea cel Bătrân, cetatea a intrat sub stăpânire otomană, fiind transformată în raia turcească din sangeacul Nicopolelui; ea a revenit temporar sub control românesc în timpul domniilor lui Vlad Țepeș, în contextul campaniei sale antiotomane din iarna 1461–1462, și al lui Mihai Viteazul. Abia după Tratatul de la Adrianopol din 1829 cetatea a fost recâștigată definitiv de Țara Românească, moment în care a fost incendiată și demolată de otomani la retragere.
Astăzi, din fortificație se mai păstrează ruinele zidurilor și ale turnului central care i-a dat numele, acoperite în mare parte de vegetație; situl este clasat ca monument istoric și a făcut obiectul unor lucrări de restaurare și consolidare începute în 2018. De cetate se leagă și o legendă populară, potrivit căreia sub ruine ar exista un tunel secret care ar fi făcut legătura cu malul opus al Dunării.
Turnu Citadel, Drumul Cetăţii, Turnu Măgurele
