Cetatea Troesmis

Cetatea Troesmis se află în punctul „Iglița”, la circa 2,5 km nord de satul Turcoaia, reședința comunei Turcoaia din nord-vestul județului Tulcea, pe malul drept al brațului Măcin al Dunării. Orașul antic ocupa o suprafață întinsă, între balta Iglița, dealul Piatra Râioasă și actualul sat. Cea mai veche mențiune a locului apare la Ovidiu, în „Ponticele”. Cetatea getică a fost cucerită în jurul anului 15 d.Hr. de Lucius Pomponius Flaccus. După războaiele dacice, Traian a adus aici Legiunea a V-a Macedonica, care a staționat la Troesmis până în anii 160; lângă tabăra legiunii s-au dezvoltat două așezări civile. În jurul anului 177-180, sub Marcus Aurelius și Commodus, Troesmis a primit rangul de municipium. Distrus în invaziile gotice din secolul al III-lea, orașul a fost refăcut, iar sub Dioclețian a devenit sediul Legiunii a II-a Herculia; a fost reconstruit din nou sub Iustinian. Locul apare în Itinerarium Antonini, Tabula Peutingeriana și Notitia Dignitatum. Pe teren se văd două cetăți romane târzii: cetatea de est, romană târzie (secolele IV-VI), de plan aproape pătrat (circa 120 x 145 m), cu turnuri în formă de potcoavă la colțuri și bazilici paleocreștine, și cetatea de vest, trapezoidală, pe un promontoriu înalt de 36 m deasupra nivelului mării, vizibil de departe de pe Dunăre. Între ele era așezarea civilă, delimitată de valuri și șanțuri. Pentru că piatra a fost scoasă și vândută ca material de construcție în secolul al XIX-lea, din ziduri se mai păstrează mai ales miezul. Situl se află în câmp deschis, iar un indicator turistic arată drumul spre „Situl arheologic Cetatea Troesmis”. De pe platou se văd Dunărea și Munții Măcinului. Situl arheologic „Cetatea Troesmis” este monument istoric de categoria A, cod LMI TL-I-s-A-05952 (cod RAN 161473.01), cu componentele: complexul de cetăți Troesmis, așezarea romană, necropola plană și tumulară (secolele I-VII) și așezarea medievală din secolele VIII-XII. Știați că legea municipiului Troesmis s-a păstrat pe table de bronz? Două dintre ele, furate și scoase la licitație la Londra, au fost recuperate în 2002 de autoritățile române, împreună cu cele britanice. Ele păstrează reguli despre alegerea magistraților orașului și numele lui oficial din vremea lui Marcus Aurelius și Commodus.