Cetatea Șiria

Cetatea Șiria (în maghiară Világosvár, „Cetatea Luminată") este un monument istoric situat pe Dealul Cetății, la o altitudine de 496 de metri, deasupra localității Șiria din județul Arad, la poalele Munților Zarandului. Construcția datează din secolul al XIII-lea, ridicată după invazia tătară din 1241, prima sa atestare documentară sigură provenind din primele decenii ale secolului al XIV-lea (în jurul anilor 1318–1331). Un detaliu remarcabil este faptul că, în zidăria părților vechi, au fost folosite și cărămizi romane ștampilate cu sigiliul Legiunii a XIII-a Gemina, mărturie a continuității istorice a locului. Cetatea a avut un rol strategic, de apărare, dar și economic deosebit, fiindu-i arondat un domeniu vast — sub Matei Corvin număra 99 de localități, ajungând în 1525 la 121. De-a lungul timpului a fost cetate a coroanei maghiare, asociată Comitatului Zarandului, și a trecut prin mâinile unor figuri importante: a fost predată lui Iancu de Hunedoara (1444), s-a aflat sub stăpânirea lui Matei Corvin și apoi a familiei Báthory. Un rol deosebit l-au avut voievozii și cnejii români din slujba cetății. În 1514, în timpul răscoalei conduse de Gheorghe Doja, fortăreața a fost ocupată vremelnic de cetele țărănești, iar între 1599 și 1600 a servit drept garnizoană a lui Mihai Viteazul. Sub stăpânire otomană în secolul al XVII-lea, cetatea și-a pierdut treptat importanța, declinul fiind pecetluit în 1784, când Imperiul Habsburgic a ordonat distrugerea ei. Astăzi, pe vârful dealului se păstrează ruinele impunătoare ale fortificației — fragmente din zidurile de incintă, turnurile și corpul central. Locul este învăluit și de o legendă populară: se spune că cetățile Șiria, Șoimoș și Dezna ar fi fost zidite peste noapte de trei surori trufașe, transformate apoi în șerpi albi, fiecare purtând o coroană și o cheie de aur. De pe platoul cetății se deschide o panoramă spectaculoasă asupra Câmpiei de Vest și a podgoriei Miniș din jur.