Cetatea Șcheia (Cetatea de Apus a Sucevei)

Cetatea Șcheia, numită și Cetatea de Apus a Sucevei, se află în partea de nord-vest a municipiului Suceava, la marginea unei păduri de pe un pinten al Dealului Șeptilici (384 m), la peste 80 m deasupra luncii râului Suceava. De aici se vede valea Sucevei spre nord, iar poziția permitea supravegherea drumurilor dinspre Polonia și Ungaria. Cetatea a fost construită la sfârșitul secolului al XIV-lea, în timpul domniei lui Petru al II-lea (Petru Mușat, 1375-1391), în aceeași perioadă cu Cetatea de Scaun a Sucevei, și a fost demantelată intenționat în timpul lui Alexandru cel Bun (1400-1432). Cauzele nu se cunosc: istoricii au propus alunecările de teren de pe deal sau noile relații de vasalitate față de Polonia. Cetatea nu este pomenită în letopisețe, iar existența ei a fost transmisă prin tradiția orală. Primele cercetări au fost făcute la sfârșitul secolului al XIX-lea de arhitectul Karl Adolf Romstorfer, iar în 1952-1956 un colectiv de arheologi a efectuat cinci campanii de săpături, publicate în 1960 în monografia „Cetatea Șcheia” de Gheorghe Diaconu și Nicolae Constantinescu. Cetatea avea formă de romb, cu latura interioară de 36 m și o suprafață de 1.450 m², patru turnuri dreptunghiulare la colțuri și ziduri groase de 2,5-3 m, ridicate din bolovani de carieră legați cu mortar de var, nisip și cărămidă pisată. Astăzi se văd ruinele turnului de vest, înalt de circa 6 m, și porțiuni din zidurile de pe laturile de nord-vest și sud-est. Printre descoperiri se numără groși de argint emiși de Petru Mușat și de Alexandru cel Bun, vârfuri de săgeți și unelte de zidar. Nu există drum amenajat până la ruine: se ajunge pe jos, pe un drum forestier de la capătul străzii Mihail Sadoveanu din Suceava, printr-o pădure, până pe creasta dealului. Cetatea este sit arheologic pe Lista monumentelor istorice, cu codul SV-I-s-A-05389 și o suprafață protejată de 4,8 ha. Prin Hotărârea de Guvern nr. 1445/2007, terenul ruinelor a trecut în administrarea Complexului Muzeal Bucovina din Suceava.