Cetatea Neamțului

Cetatea Neamț se află pe stânca Timuș de pe Culmea Pleșului, numită și Dealul Cetății, la o altitudine de circa 480 m și la aproximativ 80 m deasupra râului Neamț, la marginea de nord-vest a orașului Târgu Neamț. A fost construită în a doua parte a domniei lui Petru Mușat (1375-1391), ca parte a sistemului de fortificații ridicat în Moldova la sfârșitul secolului al XIV-lea, iar prima atestare documentară este un act emis la 2 februarie 1395, în timpul expediției regelui Sigismund de Luxemburg în Moldova. Cercetările arheologice nu au găsit fortificații mai vechi pe acest loc. Între 1475 și 1476, Ștefan cel Mare a supraînălțat zidurile cu circa 6-7 m și a adăugat pe latura de nord o curte exterioară cu patru bastioane semicirculare, un șanț de apărare și un pod de acces sprijinit pe 11 piloni de piatră. În iulie 1476, după bătălia de la Valea Albă, cetatea a rezistat unui asediu de circa opt zile al sultanului Mahomed al II-lea. Ulterior a fost reparată de Vasile Lupu (lucrări încheiate în 1646), a fost asediată și cucerită în 1691 de oastea regelui polon Ioan al III-lea Sobieski, iar în 1718, după retragerea trupelor austriece care o ocupaseră, a fost distrusă parțial din ordinul domnitorului Mihai Racoviță, la porunca Porții. Fortul mușatin este un patrulater neregulat, cu laturi de 38,50, 37,50, 47 și 40 m, cu ziduri groase de aproape 3 m, susținute de 18 contraforți, și cu turnuri în cele patru colțuri, înglobate în ziduri. Încăperile sunt dispuse în jurul unei curți interioare cu fântână; intrarea se face printr-o poartă în arc frânt din turnul de nord-est. După abandonare, piatra din ziduri și din pilonii podului a fost luată de localnici pentru construcții, până când domnitorul Mihail Sturdza a dispus, după 1834, protejarea ruinelor și amenajarea unui drum de acces. Cetatea a fost declarată monument istoric în 1866 (cod LMI actual NT-II-m-A-10707), consolidată în 1968-1972 sub conducerea arhitectului Ștefan Balș și reabilitată între 2007 și 2009 cu fonduri europene. Din 4 iulie 2009 funcționează ca muzeu al Complexului Muzeal Național Neamț, cu 21 de încăperi amenajate, printre care sala de sfat și judecată, sala armelor, camera pârcălabului, paraclisul „Sfântul Nicolae”, monetăria, închisoarea și un lapidarium. Accesul se face din strada Ștefan cel Mare, pe strada 1 Decembrie și Aleea Cetății, unde se află parcări.