Cetatea Histria

Cetatea Histria este cel mai important sit arheologic de pe litoralul românesc al Mării Negre și cel mai vechi oraș atestat cu certitudine pe teritoriul României, fondată de coloniști greci din Milet în jurul anilor 657–630 î.Hr. — datele exacte sunt disputate în literatura de specialitate. Situată pe teritoriul actualei comune Istria, județul Constanța, la marginea Lacului Sinoe, cetatea se afla inițial direct pe țărmul Pontului Euxin (Marea Neagră), portul său funcționând într-un golf natural. Colmatarea treptată a golfului, prin acumularea de aluviuni dunărene, a format complexul lagunar Razim-Sinoe, izolând situl de mare. Situl arheologic se întinde pe aproximativ 82 de hectare și conservă stratigrafii din cinci etape de dezvoltare, corespunzând celor cinci ziduri de incintă succesive ridicate de-a lungul a 14 secole: epocile arhaică, clasică, elenistică, romană și romano-bizantină. A fost identificat ipotetic în 1868 de arheologul francez Ernest Desjardins și descoperit efectiv în 1914 de Vasile Pârvan, cel care a demarat cercetarea sistematică și l-a numit „Pompeiul românesc". Până în prezent a fost excavat doar un sfert din suprafața totală. La Histria au fost bătute primele monede de pe teritoriul actual al României — din argint, cu simbolul orașului: un vultur pe un delfin. Între structurile vizibile astăzi se numără zidurile de incintă cu turnuri și bastioane, străzi pavate, locuințe antice, temple închinate lui Zeus și Afroditei, terme, forumul roman, o piață centrală și șase bazilici paleocreștine din sec. VI. Muzeul de Arheologie „Histria", amplasat în incintă, adăpostește basoreliefuri, amfore, altare, inscripția „Horothesia" — care atestă limitele teritoriale ale orașului în vremea lui Traian — și fragmente din fațada Templului Marelui Zeu. Situl face parte din Rezervația Biosferei Delta Dunării și merită vizitat pentru stratificarea sa istorică excepțională, unică în România.