Cetatea Fetei de la Florești

Cetatea Fetei (în maghiară Leányvár) se află pe un deal împădurit din comuna Florești, la sud de satul Florești, deasupra drumului spre Tăuți, la câțiva kilometri vest de Cluj-Napoca. De pe înălțime se putea supraveghea valea Someșului Mic între Cluj și Gilău. Ruinele nu se văd din drum; până la ele se merge pe jos aproximativ un sfert de oră, pe o potecă de pădure marcată cu bandă roșie. Prima fortificație a fost probabil din lemn și nu a supraviețuit marii invazii tătare din 1241-1242. Refăcută din piatră, cetatea a aparținut episcopiei Transilvaniei; un castelan al episcopului „de Fenes” este menționat în documente în 1312, 1357 și 1373. Cetatea a fost distrusă, cel mai probabil, în timpul răscoalei țărănești de la Bobâlna din 1437, iar după înăbușirea ei episcopia a construit în 1439 o cetate nouă la Gilău, care i-a preluat rolul. Astăzi se văd, în pădure, conturul incintei eliptice de circa 60 x 35 m, înconjurată de șanțuri și de un val de pământ, și un fragment de zid de piatră de circa 6 m lățime și 6,75 m înălțime, cu o deschidere care îl traversează. Săpăturile arheologice de la începutul anilor 1990 au arătat că aici au existat în același timp o palisadă dublă de lemn, groasă de 4,4 m, și un zid de piatră, o combinație necunoscută până atunci în Transilvania medievală. Accesul este liber. Situl arheologic Florești, punct „Labu” („Cetatea Fetelor”), este monument istoric de categoria A, cod LMI CJ-I-s-A-07051, iar cetatea din secolele XIII-XIV are codul CJ-I-m-A-07051.01. Știați că numele cetății vine dintr-o legendă? Potrivit tradiției locale, în timpul unei invazii tătare o fată din sat a fost prinsă și, deși a fost torturată, nu a spus unde se ascunseseră sătenii; în amintirea ei, locul a fost numit Cetatea Fetei.