Cetatea Feldioara

Cetatea Feldioara, denumită în trecut Marienburg — „Cetatea Sfintei Maria" — este cel mai important vestigiu al prezenței Cavalerilor Teutoni în Țara Bârsei și una dintre cele mai bine conservate fortificații medievale din România. Istoria sa începe în 1211, când regele Andrei al II-lea al Ungariei a invitat Ordinul să se stabilească în Țara Bârsei pentru a apăra granițele sudice ale Transilvaniei de incursiunile cumanilor. Cavalerii teutoni au folosit Feldioara drept reședință principală a Ordinului în Transilvania timp de 14 ani, construind inițial o fortificație din pământ și palisade, ulterior transformată în structură de piatră. În 1225, ordinul a fost expulzat de același rege, nemulțumit de puterea pe care o acumulaseră. Cetatea a trecut în administrarea comunității săsești locale și a continuat să fie extinsă în secolele XIV–XVII, atingând forma maximă de dezvoltare în secolul al XVII-lea. Construită pe un plan oval alungit, cetatea are patru turnuri orientate spre punctele cardinale, legate prin ziduri masive de piatră și cărămidă. Curtea interioară adăpostește ruinele unei vechi mănăstiri cisterciene, o fântână și o zonă de belvedere cu vedere asupra Țării Bârsei. Cetatea a fost restaurată integral între 2013 și 2017, găzduind în prezent expoziții permanente de istorie, arheologie și etnografie distribuite în cele trei turnuri vizitabile. Anual, în incinta cetății se desfășoară festivalul „Cavalerii Teutoni se întorc în Cetatea Feldioara", cu reconstituiri medievale, lupte între cavaleri și ateliere meșteșugărești.