Cetatea Deva

Cetatea Deva se află pe vârful Dealului Cetății, un con vulcanic cu altitudinea de 378 m care domină municipiul Deva și valea Mureșului. Pe deal s-au găsit urme de locuire din neolitic, din epoca bronzului și din prima epocă a fierului. Ansamblul Cetatea medievală Deva este monument istoric (cod LMI HD-II-a-A-03216), iar situl arheologic de pe versantul de sud are codul HD-I-s-B-03149. Cetatea a fost construită la mijlocul secolului al XIII-lea, după invazia tătară, în timpul regelui Béla al IV-lea al Ungariei. Prima mențiune documentară datează din 1269, când regele Ștefan, fiul lui Béla al IV-lea, pomenește „castrum Dewa” într-o danie pentru comitele Chyl din Câlnic. La sfârșitul secolului al XIII-lea a fost reședința voievozilor Transilvaniei Roland Borșa și Ladislau Kán, iar după 1315 a revenit regelui Carol Robert de Anjou. În 1444 cetatea și domeniul ei, cu 56 de sate, au intrat în posesia lui Iancu de Hunedoara. În 1579, episcopul unitarian Francisc David a murit în închisoarea cetății. Din 1713 cetatea a fost transformată în fortificație bastionară, cu noi lucrări de întărire în 1717-1719. În 1784 a fost atacată în timpul răscoalei lui Horea, Cloșca și Crișan. În revoluția din 1848-1849 a fost ocupată de garnizoana austriacă și apoi de revoluționarii maghiari. Pe 13 august 1849 a explodat depozitul de praf de pușcă, iar explozia a dărâmat întreaga latură de est a cetății, care nu a mai fost refăcută ca fortificație. Astăzi se văd ruinele celor trei incinte: prima, de formă ovală, pe vârful dealului, a doua, cu traseu oval neregulat, și a treia, aproximativ semicirculară, pe latura de nord. Cetatea a fost restaurată și amenajată pentru vizitare. Urcarea se face pe jos, pe aleile dealului, sau cu telecabina care pornește din zona parcului de la poalele dealului.