Cetatea de Scaun a Sucevei

Cetatea de Scaun a Sucevei se află la marginea de est a municipiului Suceava, pe pintenul terminal al unui platou aflat la circa 70 m deasupra luncii râului Suceava. Cetatea a fost ridicată de Petru Mușat (1375-1391), care a mutat în 1388 capitala Moldovei de la Siret la Suceava; ea apare într-un document din 10 februarie 1388. Fortul mușatin avea formă de patrulater, cu laturi de circa 40 m (est și vest) și 36 m (nord și sud), turnuri pătrate la colțuri și pe mijlocul laturilor și o curte interioară, iar Alexandru cel Bun a adăugat un zid care proteja intrarea. Ștefan cel Mare a înconjurat fortul cu un zid de incintă cu trei turnuri pătrate, înainte de 1476. În vara anului 1476 cetatea a rezistat asediului condus de sultanul Mahomed al II-lea, după care domnitorul a dublat incinta cu un zid de cel puțin 3,5 m grosime, cu șapte bastioane semicirculare, a lărgit șanțul de apărare și a mutat intrarea pe latura de nord-est, cu un pod cu parte fixă și parte mobilă. Cetatea a rezistat și asediilor din 1485 (otoman) și din 1497 (polonez, condus de regele Ioan Albert). În 1538 cetatea a fost ocupată fără luptă de sultanul Soliman Magnificul, iar după mutarea capitalei la Iași (1564) și-a pierdut rolul. Vasile Lupu a refăcut-o parțial, iar Eustratie Dabija a instalat aici o monetărie (1662-1668). În 1675, din ordinul turcilor, domnitorul Dumitrașcu Cantacuzino a dispus distrugerea cetății, care a fost umplută cu lemne și incendiată; latura de nord s-a prăbușit la cutremurul din 1684. Arhitectul Karl A. Romstorfer a făcut primele săpături și consolidări între 1895 și 1904, iar din 1951 aici a funcționat primul șantier-școală de arheologie medievală din România. Între 2011 și 2015 ansamblul a fost consolidat și completat printr-un proiect cu finanțare europeană, iar cetatea a fost redeschisă la 31 iulie 2016. Este administrată de Muzeul Național al Bucovinei și este monument istoric de categoria A (cod LMI SV-II-a-A-05449), cu fortul mușatin, incinta exterioară, șanțul de apărare și zidul de contraescarpă.