Cetatea Carsium

Cetatea Carsium se ridică pe malul drept al Dunării, în orașul Hârșova, județul Constanța, într-un punct strategic de control al vadului de trecere peste fluviu. Este monument istoric, cod LMI CT-I-m-A-02676, și una dintre cele mai importante fortificații de pe limesul dunărean al Imperiului Roman. Numele, de origine tracă, apare în numeroase izvoare antice: la Ptolemeu din Alexandria, la mijlocul secolului al II-lea, apoi ca Carsio în Tabula Peutingeriana, Carso în Itinerarium Antonini și în Notitia Dignitatum. Așezarea are însă rădăcini getice, peste care romanii au ridicat, în a doua jumătate a secolului I d.Hr., o fortificație cu construcții din lemn, apărată de șanțuri și valuri de pământ cu palisade. În anul 103 d.Hr., în timpul războaielor dacice, împăratul Traian a întărit fortificația cu ziduri de piatră. Faptul este atestat de fragmentul inscripției inaugurale. Aici a staționat o garnizoană care apăra frontiera de nord a Imperiului. Cărămizile descoperite poartă ștampilele unităților militare care s-au perindat pe acest loc: ala Gallorum Flaviana, ala I Flavia Gaetulorum, Classis Flavia Moesica, Legio I Italica, iar din a doua jumătate a secolului al II-lea, ala II Hispanorum et Aravacorum. Cetatea a fost distrusă și refăcută de mai multe ori, în urma atacurilor goților, hunilor și altor populații migratoare, fiind restaurată de împărați precum Dioclețian, Constantin cel Mare și Iustinian. Poarta de nord a fortificației din secolul al IV-lea a fost descoperită abia în 2009, la circa trei sute de metri de albia Dunării. Era străjuită de două turnuri monumentale în formă de U, orientate exact pe direcția vadului de trecere. Descoperirea a stabilit, pentru prima dată cu certitudine, limita nordică a cetății. Carsium era mai mult decât un avanpost militar. La Hârșova se cunoaște cel mai mare număr de stâlpi miliari, adică borne de drum roman, din toată Dobrogea: zece până în prezent. Semnul e limpede: autoritățile întrețineau permanent drumurile care legau cetatea de restul limesului și de interiorul provinciei, iar localitatea funcționa ca important centru comercial și de tranzit. Săpăturile au scos la iveală bijuterii de aur, ceramică, unelte, inscripții, terme și o construcție absidată, cel mai probabil o bazilică creștină. Din campanii mai vechi provin vase cu simboluri creștine, pești și cruci, și opaițe cu toartă în formă de cruce. În secolul al V-lea, Carsium figura între cele paisprezece orașe reședințe episcopale din Scythia. Istoria nu se oprește în antichitate. În secolul al X-lea, bizantinii reconstruiesc cetatea; mai târziu o folosesc genovezii; din secolul al XV-lea până în prima parte a secolului al XIX-lea, e stăpânită de otomani, iar cronicarul Evlia Celebi consemnează localitatea sub numele Harisova. Zidul de incintă al cetății medievale apăra orașul pe un perimetru de circa douăzeci și patru de hectare. În ultima perioadă a existenței sale, cetatea a fost teatrul unor confruntări sângeroase între Imperiul Otoman și Imperiul Țarist. Prin pacea de la Adrianopol, Poarta a fost obligată să dărâme fortificațiile de pe malul drept al Dunării, iar cetatea a fost aruncată în aer și transformată în carieră de piatră pentru orașul modern, care s-a clădit peste ea. Din ruine se mai văd astăzi câteva ziduri impunătoare. Turnul comandantului, pe latura de nord a incintei mici, se păstrează pe o înălțime de peste nouă metri. La Dunăre, un zid monumental lung de aproximativ patruzeci de metri marchează zona în care a funcționat portul, din antichitate până la distrugerea cetății, vreme de șaptesprezece-optsprezece secole. Alături de cetate se află o așezare neolitică veche de șapte milenii. Cercetările arheologice au început în 1939, au continuat sporadic în 1943 și 1963, și au devenit sistematice abia în ultimele două decenii. La 25 aprilie 1945, Cetatea Hârșova a fost declarată monument istoric, alături de Histria, Tropaeum Traiani, Callatis și Capidava, la propunerea ministrului Artelor de atunci, Mihail Ralea. Astăzi se păstrează patru suprafețe protejate: suprafața rezervată de la Dunăre, poarta de nord a cetății din secolul al IV-lea, turnul de nord-vest al fortificației medievale și fortificația din Dealul Belciug. Situl a fost restaurat, conservat și redat circuitului turistic printr-un proiect al Consiliului Județean Constanța, finanțat din fonduri europene. Vizitatorii găsesc astăzi panouri explicative, trasee amenajate și un spațiu expozițional. De-a lungul traseelor au fost amplasate zeci de fragmente de arhitectură antică și medievală, fragmente de inscripții și borne miliare romane. Cetatea Carsium merită vizitată pentru că este unul dintre puținele locuri unde optsprezece secole de fortificație se citesc pe același deal: un val getic, un zid de la Traian, o poartă constantiniană cu turnuri în formă de U, o incintă bizantină, un oraș otoman, și, deasupra tuturor, un oraș modern ridicat din pietrele lor.