Cetatea din Câlnic

Cetatea din Câlnic (germană Burg Kelling) se află în satul Câlnic, reședința comunei cu același nume, în sudul județului Alba, la circa 13 km de Sebeș și 49 km de Sibiu. Spre deosebire de multe cetăți, nu stă pe un deal, ci într-un punct jos, chiar lângă pârâul Câlnic, la mică distanță de strada principală. În jurul anului 1270, nobilul Chyl de Kelling, a cărui familie a dat numele german al satului, a ridicat aici un donjon de locuit, cunoscut ca turnul Siegfried. Turnul a fost înconjurat de un zid oval, cu un turn de pază la sud și un turn de poartă la nord, iar ansamblul era protejat de un șanț cu apă și un pod mobil. În 1430, ultimul conte a vândut cetatea sătenilor. Comunitatea săsească a adăugat o a doua incintă și a folosit-o ca refugiu în timpul atacurilor otomane; la sfârșitul secolului al XV-lea s-a construit în curte o capelă. În 1658 otomanii au distrus satul, dar nu au cucerit cetatea. Astăzi se văd cele două rânduri de ziduri ovale (incinta interioară are circa 7 m înălțime), barbacana de la intrare, turnul porții de circa 24 m, cu patru clopote, donjonul, capela cu fragmente de frescă de la începutul secolului al XVI-lea, fântâna și cămările din curte. Restaurarea s-a făcut între 1961 și 1964. În donjon este amenajat un spațiu muzeal, cu colecții de artă populară și medievală (icoane pe sticlă și lemn, ceramică, mobilier, costume populare), iar în pivnița lui o expoziție despre cultura viței de vie; capela găzduiește conferințe. Pe dealul satului se află și biserica evanghelică din secolul al XV-lea. Ansamblul este monument istoric (cod LMI AB-II-a-A-00196) și, din 1999, face parte din situl UNESCO Satele cu biserici fortificate din Transilvania. Din 1995 este administrat de o fundație a Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca. Știați că turnul de apărare din sud-estul incintei interioare este cunoscut și ca „turnul slăninii” (Fleischerturm)? După ce cetatea și-a pierdut rostul militar, sătenii își păstrau slănina în acest turn aerisit și rece.