Catedrala Sfintii Petru si Pavel Constanta

Catedrala „Sfinții Apostoli Petru și Pavel" din Constanța este situată în zona peninsulară a orașului, în fața clădirii Arhiepiscopiei Tomisului, dominând prin arhitectura sa monumentală faleza sudică. A fost ridicată între 1883 și 1885 ca primul lăcaș de cult ortodox din Dobrogea după Războiul de Independență din 1877 și reintegrarea provinciei în statul român în 1878. Piatra de temelie a fost sfințită la 4 septembrie 1883, actul de fundație — introdus în temelii alături de medalii, decorațiuni și monede naționale — purtând semnăturile regelui Carol I și ale reginei Elisabeta. Planurile de construcție aparțin arhitectului Alexandru Orăscu, dirigintele lucrărilor fiind Carol Benesch, iar antreprenorul Henri Guaracino. Mobilierul interior a fost proiectat de arhitectul Ion Mincu. Construcția, în stil neobizantin, din cărămidă presată cu centuri de ciment, se remarcă prin fațada monumentală, planul în formă de treflă, trei turle și un turn-clopotniță de 35 m. Recepția provizorie a avut loc în 1885, dar sfințirea a fost amânată un deceniu din cauza picturii interioare realizate de George Demetrescu Mirea, acuzat că a dat chipurilor sfinte asemănare cu boieroaicele din anturajul artistului. Sfințirea oficială a avut loc la 22 mai 1895. La 3 august 1941, un bombardament sovietic a avariat altarul, catapeteasma și pictura. Repictura a fost realizată în 1959–1961 de Gheorghe Popescu și Niculina Dona-Delavrancea, în stil bizantin cu accente românești. Din 1923 funcționează ca catedrală episcopală, iar din 1953 este declarată monument de arhitectură. Parcul din jur adăpostește un complex arheologic cu elemente din anticul Tomis. Catedrala adăpostește moaștele Sfântului Mucenic Radu Brâncoveanu, canonizat în 1992.