Catedrala Evanghelica Sfanta Maria

Catedrala Evanghelică Sfânta Maria din Sibiu este unul dintre cele mai reprezentative monumente de arhitectură gotică din România, ridicată în mai multe etape între secolele al XIV-lea și al XVI-lea, pe locul unei vechi bazilici romanice din secolul al XII-lea. Construcția a început în jurul anului 1371, conform primului document care menționează corul bisericii, iar forma actuală datează din renovarea de la 1520. Turnul principal, cu o înălțime de 73,34 m, a fost finalizat în 1494 și rămâne cel mai înalt din Transilvania și cea mai înaltă clădire din Sibiu; cele patru turnulețe de pe colțurile sale semnalau dreptul orașului de a aplica pedeapsa capitală (ius gladii). O legendă locală povestește că sașii sibieni ar fi vrut ca turnul lor să-l depășească pe cel din Bistrița, dar meșterii bistrițeni i-ar fi îmbătat la un ospăț și le-ar fi tăiat pe ascuns o bucată din frânghia de măsurat — turnul din Bistrița a rămas astfel "oficial" cel mai înalt din regiune, cu 75 m. Interiorul catedralei adăpostește mormintele mai multor personalități istorice notabile ale comunității săsești, îngropate în biserică până la mijlocul secolului al XVIII-lea — obicei interzis în 1796, cu singura excepție a baronului Samuel von Brukenthal (1803). Printre cele mai vechi lespezi funerare se numără cele ale lui Georg Hecht (1496) și Nicolaus Proll (1499). Singurul român înmormântat aici este Mihnea cel Rău, domnul Țării Românești și fiul lui Vlad Țepeș, ucis chiar pe treptele intrării sudice a catedralei, în 1510 — fiind acceptat în acest lăcaș datorită originii sale materne săsești și relațiilor bune cu comunitatea din Sibiu, unde copilărise. Orga catedralei, în stil baroc, a fost realizată de un meșter slovac în 1671, înlocuind prima orgă adusă la Sibiu în 1585. În 1914 a fost instalată marea orgă actuală, construită de firma germană Wilhelm Sauer din Frankfurt an der Oder — cea mai mare din sud-estul Europei la acea vreme —, restaurată complet în 1997 și folosită și astăzi pentru concerte și slujbe religioase. Catedrala a devenit oficial sediu episcopal în 1867, odată cu transferarea scaunului episcopatului luteran săsesc de la Biertan la Sibiu. Edificiul are o axă longitudinală (fără turn) de 58,14 m, cu o lungime a corului de 17,37 m și o înălțime a navei centrale de 15,80 m. Accesul în turn se face pe un traseu de aproximativ 192-200 de trepte, care conduc spre un punct de belvedere cu priveliște asupra întregului centru istoric. Catedrala este situată în Piața Albert Huet, în inima centrului istoric al Sibiului, și a fost inclusă pe lista monumentelor istorice din România încă din 2004. Merită vizitată pentru valoarea sa arhitecturală documentată, colecția de pietre funerare medievale și patrimoniul organistic de importanță europeană.