Castrul roman Potaissa

Castrul legionar de la Potaissa se află pe platoul numit Dealul Cetății, în partea de vest a municipiului Turda, județul Cluj. Orașul antic Potaissa, al cărui nume vine de la o așezare dacică anterioară, se întindea la poalele dealului, pe locul Turzii de astăzi. În jurul anului 168, în timpul războaielor marcomanice, împăratul Marcus Aurelius a mutat Legiunea a V-a Macedonica de la Troesmis (în Dobrogea) la Potaissa, pentru a întări apărarea Daciei de nord-vest. Legiunea a rămas aici până la retragerea administrației romane din Dacia, în timpul lui Aurelian. Castrul ocupă peste 23 de hectare (circa 573 x 408 m), are o incintă de aproape 2 km, câte un bastion trapezoidal în fiecare colț și câte o poartă pe fiecare latură. Așezarea civilă a devenit municipium sub Septimius Severus și apoi colonia. Din 1971, castrul a fost cercetat în campanii de săpături sistematice, conduse multă vreme de arheologul Mihai Bărbulescu. Lucrările de punere în valoare, începute în 2020 și finanțate în cea mai mare parte din fonduri europene, au restaurat clădirea comandamentului (principia), termele, porțile, bastioanele și drumurile romane. Vestigiile se văd de pe pasarele suspendate, sub o structură metalică de protecție. După recepția lucrărilor, în iulie 2024, castrul s-a putut vizita doar cu programare, cu ghid sau la evenimente culturale; deschiderea oficială pentru publicul larg a avut loc pe 11 septembrie 2026, la Porta Praetoria, pe strada Castrului Roman nr. 26. Artefactele descoperite aici sunt expuse la Muzeul de Istorie Turda, care are și un bilet comun cu castrul. Castrul este monument istoric (LMI CJ-I-s-A-07208), parte a sitului arheologic Potaissa (CJ-I-s-A-07210). Din 2024 este componentă a bunului UNESCO în serie «Frontierele Imperiului Roman: Dacia» (Turda, Potaissa / Dealul Cetății). Situl este administrat de Muzeul de Istorie Turda. Știați că, potrivit arheologului Sorin Nemeti, din suprafața castrului, de peste 23 de hectare, a fost dezvelit până acum doar circa un hectar? Cercetarea completă ar mai putea dura, după estimarea lui, încă 250 de ani.