Castelul Kemény din Brâncovenești

Castelul Kemény se află în satul Brâncovenești, reședința comunei cu același nume din județul Mureș, aproape de DN15, pe o terasă înaltă de deasupra Mureșului. Pe același platou se afla un castru roman, distrus în perioada migrațiilor; inscripțiile descoperite îl numesc Ala Nova Illyricorum, iar urmele lui se păstrează în fosta livadă a castelului. Castrul de la Brâncovenești face parte, din 2024, din situl UNESCO „Frontierele Imperiului Roman, Dacia”; castelul propriu-zis nu este inclus în acest sit. Cu piatră din castrul roman a fost ridicată la începutul secolului al XIII-lea o cetate regală, menționată în 1228 sub numele de „castrum Wecheu”. După invazia mongolă a ajuns la neamul Tomaj, apoi a fost stăpânită aproximativ 150 de ani de familia Bánffy de Losoncz, până la răscoala acesteia împotriva regelui Matia din 1467. Forma renascentistă a fost dată în anii 1537-1555 de Ferenc Kendi (inscripțiile de pe castel poartă anii 1537 și 1555); după executarea acestuia, domeniul a trecut în 1558 la fisc. Printre proprietarii ulteriori s-au numărat Sigismund Báthory, István Wesselényi, Gabriel Bethlen și Gheorghe Rákóczi I. La 28 noiembrie 1648, Gheorghe Rákóczi al II-lea a dat castelul și cinci sate lui János Kemény, viitor principe al Transilvaniei, și urmașilor săi. Familia Kemény l-a deținut circa 300 de ani. Din vara anului 1926, castelul a găzduit întâlnirile anuale ale scriitorilor maghiari din Transilvania grupați în jurul revistei „Erdélyi Helikon”, la invitația contelui János Kemény. Clădirea are plan pătrat, curte interioară, patru turnuri de colț, ancadramente renascentiste la ferestre și un balcon pe console de piatră deasupra intrării, pe latura de nord. La sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial castelul a fost devastat, iar după naționalizare a funcționat ca centru de reeducare pentru minori și apoi ca cămin pentru copii cu dizabilități. Moștenitorii familiei Kemény au intrat în posesia lui în 2014, iar la 8 noiembrie 2014 castelul a fost deschis pentru vizitare. Clădirea are nevoie de renovare, însă mai multe încăperi au fost refăcute și mobilate, iar grădina este deschisă vizitatorilor. Castelul este monument istoric (cod LMI MS-II-a-A-15616) și se află pe traseul Via Transilvanica.