Cascada Putnei

Cascada Putnei (Săritoarea Putnei) este o arie protejată de interes național (categoria IV IUCN — rezervație naturală de tip geologic și peisagistic), situată pe teritoriul comunei Tulnici, în apropierea stațiunii Lepșa, județul Vrancea, la 72 km de Focșani pe DN2D. Este cea mai mică rezervație din Munții Vrancei ca suprafață — 10 hectare — dar una dintre cele mai vizitate. A fost declarată monument al naturii în 1973, când au fost realizate și primele amenajări turistice. Este inclusă în Parcul Natural Putna-Vrancea. Spectaculozitatea cascadei nu vine din înălțime, ci din forma geologică a albiei. Râul Putna, la care se adaugă afluentul Tișița, coboară învolburat pe 76 m de marmite și trepte — adâncituri circulare sculptate de vârtejurile apei în roca dură — cu o diferență de nivel totală de 14 m, obligând șuvoiul să sară dintr-o scobitură în alta într-o succesiune de căderi parțiale. La baza cascadei apa se adună într-un lac natural cu adâncimea de aproximativ 12 m. Iarna, cascada îngheață parțial, formând coloane de gheață spectaculoase pe toată înălțimea sa. O raritate geologică unică: la aproximativ 250 m în aval, pe malul stâng, se poate vedea o a doua cascadă — „cascada fosilă" sau „cascada abandonată" — agățată în stâncă, fără apă. Aceasta este urmele vechii albii a Putnei, deviate de procese tectonice (cel mai probabil cutremurul devastator din 1802) care au prăbușit o bucată din patul vechi al râului, forțând apa pe traseul actual. Vizitatorii pot astfel admira simultan o cascadă vie și una „fosilă" — un fenomen geomorfologic rar în România. Accesul este ușor, direct de pe DN2D, coborând câteva trepte cu balustradă de lemn, fără echipament special necesar.