Casa Matia din Cluj-Napoca

Casa Matia (în maghiară Mátyás király szülőháza) se află pe strada Matei Corvin nr. 6, la colțul cu strada Sextil Pușcariu, în centrul vechi al Clujului, la circa 200 de metri nord-vest de Biserica Sfântul Mihail din Piața Unirii. Este considerată cea mai veche casă cu etaj a orașului și se află în interiorul primei incinte a cetății medievale. Clădirea a fost ridicată în secolul al XV-lea, în stil gotic. În anii 1440 aparținea negustorului Jakab Méhffi, la care obișnuia să locuiască Elisabeta Szilágyi, soția lui Iancu de Hunedoara. Aici s-a născut, în 1443, fiul lor Matia, rege al Ungariei între 1458 și 1490. Aripa de est a fost adăugată în secolul al XVI-lea; pe un ancadrament apare anul 1578. În jurul anului 1740 casa a fost vândută orașului și a servit, pe rând, ca loc de detenție și spital militar. În 1887 împăratul Franz Joseph a vizitat-o și a făcut o donație pentru marcarea ei; placa de bronz, proiectată de Lajos Pákey și realizată de György Zala, a fost dezvelită în 1889. Din 1902 până în 1935 aici a funcționat muzeul Societății Carpatine Ardelene. Clădirea a fost restaurată în 1940 după planurile arhitectului Károly Kós. Din 1950 casa aparține Universității de Artă și Design din Cluj-Napoca, care o folosește ca spațiu de învățământ, așa că nu funcționează ca muzeu. Din stradă se văd fațada gotică, cu elemente renascentiste adăugate în secolul al XVI-lea, placa comemorativă în limba maghiară din 1889 și placa în română și engleză pusă în 1996. Casa se poate include ușor într-o plimbare prin centrul istoric, între Piața Unirii și Piața Muzeului. Clădirea este monument istoric de categoria A, cod LMI CJ-II-m-A-07393, și face parte din ansamblul urban „Centrul istoric al orașului Cluj”. Știați că regele Matia a scutit casa în care s-a născut de toate dările? Printr-un act din 28 septembrie 1467, el i-a scutit de impozite pe proprietarii casei și pe toți urmașii lor, iar privilegiul a fost confirmat în 1649 de principele Gheorghe Rákóczi al II-lea. Scutirea a făcut casa foarte valoroasă și a contribuit la păstrarea ei aproape neschimbată. Placa din 1889 dă însă o altă zi de naștere, 27 martie 1443, față de data acceptată de istorici, 23 februarie 1443.