Casa Babei Vrâncioaia

Casa Babei Vrâncioaia este un muzeu memorial construit de sătenii din Bârsești pe Dealul Dumbrava, locul unde, conform legendei, se afla locuința bătrânei Tudora Vrâncioaia. Muzeul păstrează o casă tradițională din bârne și obiecte specifice gospodăriei vrâncene din epoca medievală, oferind totodată priveliști deosebite asupra depresiunii Vrancei. Legenda, consemnată documentar pentru prima dată în Dicționarul geografic al județului Putna și popularizată în forma actuală de culegătorul de folclor Simion Hârnea în 1926, spune că Ștefan cel Mare, ajuns la capătul puterilor după o înfrângere în fața turcilor în 1476, a bătut la ușa Tudorei Vrâncioaia din Dumbrava Bârseștilor cerând adăpost fără să-și dezvăluie identitatea. Tudora l-a recunoscut după îmbrăcăminte și chip, a așteptat să adoarmă, a fugit la cei șapte feciori ai săi — Bodea, Spirea, Negrilă, Bârsan, Spulber, Pavel și Nistor — și i-a trimis să strângă flăcăii care păzeau oile pe plaiurile Vrancei. Când s-a trezit domnitorul, în fața casei se afla o mică armată gata de luptă. Cu aceasta, Ștefan i-a învins pe turci. Ca răsplată, a dăruit fiecăruia din cei șapte feciori câte un munte al Vrancei, întărit printr-un hrisov scris cu litere de aur pe piele de vițel. Cei șapte și-au întemeiat sate la poalele munților, care poartă și azi numele lor: Bodești, Spirești, Negrilești, Bârsești, Spulber, Păulești și Nistorești. Istoricii notează că niciun document vrâncean descoperit până azi nu menționează explicit pe Ștefan cel Mare în legătură cu Vrancea, ceea ce face ca legenda să fie considerată o combinație între memorie istorică și mit fondator. Indiferent de autenticitate, legenda Vrâncioaiei rămâne mitul de origine al comunității vrâncene și explică structura administrativă a regiunii. Lângă casă se află Monumentul lui Ștefan cel Mare — un obelisc cu cruce pe postament din piatră, inaugurat la 2 iulie 1904 la 400 de ani de la moartea voievodului.