Canionul Șapte Scări

Canionul Șapte Scări este un defileu săpat de pârâul Șipoaia în calcare jurasice din partea vestică a Masivului Piatra Mare, județul Brașov, la o altitudine de 948 m. Are o lungime de 160 m și o diferență de nivel de 58 m, cu pereți stâncoși ce depășesc 50 m înălțime în sectoarele cele mai înguste. Denumirea provine de la cele șapte trepte succesive formate prin rupturi de pantă, cu înălțimi cuprinse între 2,5 și 15 m, care se transformă în cascade atunci când debitul pârâului crește — cea mai înaltă cascadă atingând 35 m. Procesul geologic care a generat canionul este epiogeneza: adâncirea accelerată a pârâului mai întâi prin conglomerate cretacice și ulterior în calcarul jurasic subiacent, cu formarea de marmite de eroziune la baza fiecărei cascade. Temperatura în interiorul canionului este cu 10–15°C mai scăzută față de exterior, datorită umbririi permanente și umidității ridicate. Flora include ferigi, mușchi și licheni specifici pereților calcaroși umezi, iar fauna locală cuprinde salamandre de foc și specii de amfibieni caracteristice mediilor de chei. Traversarea canionului se realizează pe un sistem de nouă scări metalice și pasarele renovate în 2013, fără a fi necesar echipament specializat. Canionul este administrat de Regia Publică Locală a Pădurilor Săcele. În imediata apropiere funcționează o tiroliana cu aproximativ 4.000 m de cablu și 23 de trasee, considerată cea mai lungă din România.