Căldările Zăbalei

Căldările Zăbalei sunt o rezervație naturală de tip mixt situată în Munții Vrancei, în extremitatea vestică a județului Vrancea, aproape de limita cu județul Buzău, pe teritoriul administrativ al comunei Nereju. Rezervația se întinde pe 388,5 hectare, pe cursul superior al râului Zăbala în zona de confluență cu Pârâul Zârna, la o altitudine medie de 1.100 m. Este declarată sit de importanță comunitară Natura 2000 din 2007 și arie protejată din 2000. Fenomenul geologic central care dă numele rezervației sunt marmitele de evorsiune — excavații aproape circulare formate de vârtejurile apei curgătoare, sculptate în pachete compacte de gresii masive pe parcursul a mii de ani. Rezultatul este un șir de „căldări" de piatră finisat cu o precizie aproape imposibil de distins de opera unui sculptor, îngropate în albia râului și pereții de gresie ai văii. Traseul printre căldări este clasificat de specialiști drept extrem de anevoios, practic imposibil de parcurs integral într-o singură zi, ceea ce a ferit zona de turism de masă și a contribuit la păstrarea ei intactă. Rezervația este desemnată coridor ecologic în rețeaua de protecție a carnivorelor mari din Vrancea — urs brun, lup și râs — și adăpostește totodată capra neagră, jderul, păstrăvul în apele Zăbalei, precum și pasărea-fluture. Flora include floarea-de-colț, tei sălbatic, brusture negru, diverse specii de brad, pin și ferigi. Conform legendelor locale consemnate de nărujeanul Simion Hârnea în cartea „Locuri și legende vrâncene", zona era folosită drept refugiu și loc de îmbăiere de haiducii urmăriți de potere — accesibilitatea dificilă o transforma în ascunzătoare naturală perfectă. Accesul se face pe DJ 205A Focșani–Nereju, apoi pe drumul forestier care urmărește albia Zăbalei timp de aproximativ 15 km, urmat de traseul marcat cu punct albastru spre Muntele Furu. Se recomandă vehicul de teren pentru drumul forestier și minim două zile pentru explorarea completă a rezervației.