Brațul Sfântu Gheorghe

Brațul Sfântu Gheorghe este brațul sudic al Dunării în Delta Dunării, județul Tulcea. Se desparte de brațul Tulcea la Ceatalul (Furca) Sfântu Gheorghe, în aval de municipiul Tulcea, unde se află kilometrul 108,8 al brațului, și curge spre sud-est până la vărsarea în Marea Neagră, la kilometrul 0, lângă satul Sfântu Gheorghe. De-a lungul lui se înșiră localitățile Nufăru, Mahmudia, Uzlina și, la capăt, Sfântu Gheorghe. Potrivit Administrației Rezervației Biosferei Delta Dunării (ARBDD), Sfântu Gheorghe este cel mai vechi braț al fluviului: el a construit prima deltă a Dunării (Delta Sfântu Gheorghe I), printr-un pasaj de la capătul sudic al grindului Letea-Caraorman, iar mai târziu, după ce brațul Sulina și-a făcut propria deltă, a clădit la gura lui o a doua deltă (Delta Sfântu Gheorghe II). În epoca romană, malul drept al brațelor Tulcea și Sfântu Gheorghe marca granița Imperiului, iar siturile arheologice din acea perioadă se concentrează aici, după inventarul publicat de INCDDD în 2016. Brațul avea un curs foarte sinuos, cu meandre libere între kilometrii 90 și 22; între 1981 și 1992 meandrele au fost tăiate prin canale de rectificare, care au scurtat drumul apei cu aproximativ 32 km. Fostele bucle au rămas ca brațe vechi, unele în curs de colmatare, cum este meandrul Dranov de Jos, lung de 8,8 km (GeoEcoMar, 2022). Pe braț circulă nava de pasageri Navrom Delta de la Tulcea la Sfântu Gheorghe (circa 120 km pe apă), iar din Murighiol pornesc traseele oficiale ARBDD cu barca numerotate 5-8 (de exemplu traseul 7: Murighiol, Uzlina, lacul Uzlina, lacul Isac, gârla Perivolovca). Prin Sfântu Gheorghe trece traseul 14 (Sulina → canalul Busurca → lacul Roșu → lacul Erenciuc → Sfântu Gheorghe → canalul Cordon Litoral → Sulina), iar din sat pornește traseul 15 pe gârla Turcească până la intrarea în Meleaua Sfântu Gheorghe. Pe malul stâng, între braț și lacul Erenciuc, se află arinișul Erenciuc, singura pădure din deltă în care arinul negru crește compact și loc de cuibărit pentru vulturul codalb; e zonă strict protejată, deci se vede doar de pe apă. La gura de vărsare, unde se ajunge pe jos din sat pe traseul tematic ARBDD D8 (Natura Trail), stolurile de pelicani se adună des pe malul opus, iar chira de baltă vânează pește deasupra apei; broșura traseului avertizează că la gura brațului nu se înoată, din cauza vârtejurilor. Brațul este zonă de pescuit comercial al scrumbiei de Dunăre, iar fostele meandre sunt zone de refacere biologică, unde pescuitul recreativ este permis doar cu eliberarea capturii; sturionii nu pot fi pescuiți deloc în rezervație. Pescuitul recreativ se face doar pe zonele aprobate și cu permis de pescuit ARBDD, separat de cel de acces. Pentru orice vizită în Rezervația Biosferei Delta Dunării este obligatoriu permisul de acces emis de ARBDD. Se poate obține online pe ddbra.ro, prin SMS, la stațiile SelfPay sau, în numerar, la centrele de informare de la Sulina, Crișan și Murighiol; copiii, elevii, studenții și pensionarii îl primesc gratuit. Ghizii locali recomandă primăvara și toamna pentru observarea păsărilor. Brațul se află în întregime în Rezervația Biosferei Delta Dunării, rezervație a biosferei UNESCO din 1990, zonă umedă Ramsar și sit al Patrimoniului Mondial din 1991, și în siturile Natura 2000 ROSCI0065 Delta Dunării și ROSPA0031 Delta Dunării și Complexul Razim-Sinoie. Este administrat de ARBDD. Circulația ambarcațiunilor este permisă doar pe traseele stabilite de ARBDD, iar intrarea în zonele strict protejate de lângă braț (Erenciuc, lacul Belciug, Sacalin-Zătoane) este interzisă prin Legea 82/1993. Știați că lacul Belciug, aflat în ultima meandră a brațului, între kilometrii 20 și 25, are circa 7 m adâncime? Izolarea lui a păstrat pești amenințați, precum caracuda, linul și văduvița, din care s-au format ecotipuri locale, iar în stufărișurile din jur a fost semnalat cuibărind cocorul. Lacul este zonă strict protejată, închisă vizitatorilor.