Biserica Fortificată din Șura Mare

Biserica evanghelică fortificată din Șura Mare se află în satul de reședință al comunei cu același nume, județul Sibiu, în imediata vecinătate nordică a municipiului Sibiu. În germană satul se numește Großscheuern, în dialectul săsesc Griußscheiern, iar în maghiară Nagycsűr. Este monument istoric, ansamblul figurând sub codul LMI SB-II-a-A-12565.Șura Mare se numără printre cele mai vechi așezări din jurul Sibiului, întemeiată între 1142 și 1162, deci de o vârstă comparabilă cu a orașului. Prima atestare documentară o consemnează în limba latină drept Magnum Horreum, Marele Hambar, cândva între 1332 și 1335, iar mai târziu ca maior villa Horrei.Biserica a fost ridicată în secolul al XIII-lea, ca lăcaș catolic. Vechea bazilică romanică era închinată Fecioarei Maria și aparținea unui tip de bazilici răspândit în zona Sibiului, fapt confirmat de prezența absidiolelor estice ale navelor laterale, asemănătoare celor de la Cisnădie, Cisnădioara și mai ales Gușterița. Era neobișnuit de lungă și avea o clopotniță cu trei niveluri deasupra capătului vestic al navei centrale, deschisă la parter ca un portic boltit în cruce. Sistemul de trei nave, împărțite de un șir de arcade, se vede și astăzi.În 1493, biserica a fost distrusă parțial de armatele otomane. În 1494, comunitatea a primit ajutoare din partea celor Șapte Scaune și a Scaunului Sibiului pentru reconstrucție, iar lucrările s-au încheiat în 1497. Cu această ocazie clădirea a fost și fortificată. Turnului i s-au adăugat două etaje, cu clopotele la ultimul cat și un drum de strajă sprijinit pe console de lemn deasupra lor. Tavanul plat al navei centrale a fost înlocuit cu o boltă semicilindrică cu penetrații, construită mai jos decât tavanul demolat; pereții navei au fost înălțați cu circa doi metri și s-au deschis metereze. Corul a fost flancat exterior de contraforți, iar absida semicirculară a fost demolată.În 1563 s-a terminat bastionul de deasupra corului, cu console asemănătoare celor de la biserica fortificată din Boz. Accesul în bastion se făcea prin clopotnița vestică și prin podul bisericii. Deasupra intrării prin portalul sudic s-a ridicat, pentru o mai bună apărare, un turn de flancare, asemănător celor de la Cisnădie și Șeica Mică.A treia mare etapă vine în 1854, odată cu încetarea invaziilor otomane. Clopotnița e refăcută prin demolarea drumului de strajă și adăugarea unui nivel nou, iar acoperișul e reconstruit. Turnul primește un orologiu cu patru cadrane, câte unul pe fiecare latură, care funcționează și astăzi. Tot atunci au fost înlăturate picturile gotice; urme ale lor s-au păstrat pe partea nordică a altarului, iar fragmente de frescă au fost redescoperite în 1979. Orga, construită în 1807 de Melchior Achxs, se află astăzi într-o stare precară, dezacordată și atacată de carii.Din incinta fortificată care înconjura odinioară biserica nu s-au mai păstrat decât un turn de apărare și două fragmente de zid, pe latura vestică.Șura Mare a dat și a găzduit oameni care au marcat istoria Transilvaniei. Friedrich Teutsch a fost preot aici între 1896 și 1903, iar trei ani mai târziu a devenit episcop al Bisericii Evanghelice din România. În cimitirul evanghelic-luteran se află o parcelă amenajată în 1975, unde sunt înhumați o sută șaisprezece militari germani căzuți în Al Doilea Război Mondial.Biserica se vizitează pe bază de cheie, păstrată de o familie din sat.Biserica fortificată din Șura Mare merită vizitată pentru felul în care se citesc pe ea, una peste alta, șase secole de nevoi diferite: o bazilică romanică ridicată pentru rugăciune, transformată în cetate după ce turcii au ars-o, apoi dezbrăcată de fortificații în secolul al XIX-lea, când primejdia trecuse, și încununată cu un ceas care merge și acum.