Biserica fortificată din Hălchiu

Biserica fortificată din Hălchiu (în germană Heldsdorf) se află în satul Hălchiu, reședința comunei cu același nume, în nordul Țării Bârsei, județul Brașov, la aproximativ 15 km nord-vest de municipiul Brașov. Satul săsesc este atestat documentar în 1377, iar biserica are origini în secolul al XIII-lea, ridicată inițial în stil romanic și gotic timpuriu. În secolul al XV-lea a fost construită o biserică-hală gotică, înconjurată de o puternică fortificație. Hălchiu adăpostea singura biserică-cetate din zonă cu bastion pătrat și patru turnuri de colț; vecinătățile satului, numite „cvartale", erau responsabile fiecare de apărarea și întreținerea câte unei laturi a zidului. Cetatea a rezistat unor asedii repetate, fiind atacată în 1599 de oastea lui Mihai Viteazul. Un cutremur puternic, în 1802, a prăbușit nava centrală a bisericii, lăcașul fiind reconstruit și resfințit în 1807. Fortificația propriu-zisă a fost demolată în 1894–1895 — biserica-cetate de la Hălchiu a fost ultima cetate din Transilvania care a primit aprobarea pentru demolare, în locul ei fiind ridicate școala și sala festivă. Astăzi se mai păstrează un turn și portalul romanic vestic, cu arcuri sprijinite pe coloane cu capiteluri decorate. Cea mai valoroasă piesă a bisericii este altarul de la Hălchiu, realizat în stil gotic târziu între 1522 și 1526, deci înainte de trecerea comunității la Reformă, în 1542. Altarul, cu voleuri duble, are 8,1 m înălțime și 7,7 m lățime, fiind unul dintre cele mai mari altare poliptice din Transilvania. În perimetrul comunei sunt semnalate și situri arheologice neolitice și eneolitice, care atestă o locuire timpurie a zonei. Biserica merită vizitată pentru altarul său medieval, pentru portalul romanic păstrat și pentru istoria aparte a fortificației săsești demolate.