Biserica de lemn „Cuvioasa Paraschiva” din Poienile Izei

Biserica de lemn cu hramul „Cuvioasa Paraschiva”, cunoscută și ca biserica din Poienile Glodului, se află în satul Poienile Izei, comuna Poienile Izei, în Maramureșul istoric. Localitatea este atestată documentar în 1430, iar existența unei biserici în sat este consemnată în 1604. Lista Monumentelor Istorice datează clădirea actuală în 1700, în timp ce Wikipedia indică anul 1632. Biserica este distinctă de Mănăstirea Poienile Izei, ridicată în perioada contemporană. Biserica are plan dreptunghiular, cu pridvor pe latura de vest și absida altarului rectangulară, în retragere, un tip al secolului al XVII-lea păstrat la puține biserici de lemn. În prima jumătate a secolului al XVIII-lea pereții au fost supraînălțați, iar acoperișul a primit dublă poală. Pridvorul a fost adăugat în prima jumătate a secolului al XIX-lea. Turnul-clopotniță de pe pronaos are camera clopotelor în consolă, cu arcade pe stâlpi, și acoperiș piramidal înalt, cu o semilună de metal sub cruce. Pictura a fost realizată în 1793-1794, după pisania de pe poalele bolții naosului, de un zugrav nesemnat, pe care tradiția locală îl numește Gheorghe din Dragomirești. Proscomidiarul a fost pictat și semnat în 1785 de Radu Munteanu. Pe bolta naosului este reprezentată Sfânta Treime, iar pe pereți Patimile, în 18 episoade, cu influențe ale realismului occidental. Pronaosul este dedicat aproape în întregime Judecății de Apoi, desfășurate pe pereții de vest, sud și nord, cu o descriere detaliată a iadului. Cu ocazia restaurării din 1962-1964 a Direcției Monumentelor Istorice s-au găsit în piciorul mesei altarului hrisovul bisericii, distrus ulterior în laborator, și un antimis, păstrat astăzi la Muzeul Eparhial din Cluj. Biserica a fost înscrisă în decembrie 1999 pe Lista Patrimoniului Mondial UNESCO, în ansamblul „Bisericile de lemn din Maramureș”, și figurează în Lista Monumentelor Istorice cu codul MM-II-m-A-04605.