Biserica de lemn „Intrarea Maicii Domnului în Biserică” din Bârsana

Bârsana este un sat de pe valea Izei, reședința comunei cu același nume, atestat documentar la 26 septembrie 1326, într-o diplomă a regelui Carol Robert. Satul este cunoscut pentru porțile de lemn sculptate în stil maramureșean, iar printre sculptorii în lemn din localitate se numără Teodor Bârsan, Ion Bledea și Ion Marchiș. Biserica veche de lemn se află în cimitirul de pe dealul Jbâr, în sat, și nu trebuie confundată cu Mănăstirea Bârsana, ansamblul nou ridicat după 1993 la ieșirea din sat spre Strâmtura. Lista monumentelor istorice și dosarul UNESCO datează biserica în 1720. Potrivit istoricului Mănăstirii Bârsana, biserica a aparținut vechii mănăstiri a satului, iar după desființarea acesteia, la 12 iulie 1791, a fost mutată de săteni în sat, pentru a fi ferită de profanare. Patrimoniul ei mobil, restaurat de Sanda și Pavel Bucur, este păstrat astăzi în muzeul Mănăstirii Bârsana. Biserica este construită din bârne, pe plan dreptunghiular, cu absida altarului poligonală și decroșată. Peste pronaos se ridică turnul-clopotniță, cu foișor deschis și coif piramidal înalt, iar acoperișul are poală dublă. În interior, naosul are o boltă poligonală, nu semicilindrică, cum se întâlnește de obicei în zonă. Pridvorul pe două niveluri din partea de vest, cu arcade pe stâlpi sculptați, a fost adăugat ulterior, iar ferestrele au fost lărgite. Pictura interioară a fost realizată în 1806 de Toader Hodor din Vișeu de Mijloc. Biserica este monument istoric de categoria A (cod LMI MM-II-m-A-04517) și face parte, din decembrie 1999, din situl UNESCO „Bisericile de lemn din Maramureș”, alături de bisericile din Budești, Desești, Ieud Deal, Plopiș, Poienile Izei, Rogoz și Șurdești. Biserica nu este electrificată.