Bastionul Haller

Bastionul Haller se află la capătul sud-estic al vechilor fortificații ale Sibiului, la intersecția Bulevardului Spitalelor cu Strada Pompeiu Onofreiu, în apropierea Turnului Gros. Face parte din fortificațiile târzii ale orașului, alături de Bastionul Soldisch, de fragmente de rondelă și de curtine, înscrise pe Lista monumentelor istorice cu codul SB-II-m-A-12010.05. La mijlocul secolului al XVI-lea, pe fondul amenințării otomane, fortificațiile Sibiului au fost întărite cu rondele și bastioane. După ce trupele imperiale conduse de generalul Giovanni Battista Castaldo au intrat în Transilvania în 1551 și au instalat o garnizoană în oraș, arhitectul italian Alessandro Clippa a proiectat cinci bastioane mari la colțurile centurii. Bastionul a fost ridicat în timpul primarului Peter Haller, lucrările fiind coordonate de meșterii Peter Nürnberger și Georg Waahl. Bastionul datează de la mijlocul secolului al XVI-lea. Bastioanele Haller și Soldisch din Sibiu, împreună cu cetatea bastionară din Oradea, sunt considerate singurele mărturii ale sistemului italian de fortificații din secolul al XVI-lea pe teritoriul actual al României. Bastionul este construit din cărămidă și umplut cu pământ, pentru a rezista tirului de artilerie. Zidurile au o lungime totală de 223 de metri și o înălțime de cel mult 9 metri, iar cazematele au deschideri pentru tunuri orientate spre Turnul Gros și spre Strada Manejului. Aproape de coronament, zidurile au distanțiere din piatră, care împiedicau sprijinirea scărilor de asediu. În 1771 pe bastion a fost construită o școală de călărie (manej), iar în primul deceniu al secolului al XX-lea clădirea actuală a Spitalului de Neurologie, monument istoric cu codul SB-II-m-A-12173. În 2006 zidurile au fost curățate și reabilitate prin sponsorizarea companiilor germane Kärcher și AeDis, în parteneriat cu Primăria Sibiu. Zidurile se văd din stradă.