Bastionul Funarilor Brașov

Bastionul Funarilor (cunoscut și ca Bastionul Frânghierilor) este cel mai vechi bastion al cetății medievale a Brașovului menționat în documente, atestat în anul 1416. Face parte din sistemul de fortificații care a adus orașului faima de „cetatea celor șapte bastioane", fiecare element fiind, conform practicii medievale, în grija unei bresle. Acest bastion a fost ridicat și întreținut de breasla funarilor (frânghierilor), meșteșugari specializați în producția de frânghii și funii, și apăra latura de sud a zidului de incintă, pe versantul nordic al dealului Tâmpa. Construcția, de formă hexagonală, avea inițial 10-12 m înălțime, cu ziduri groase de circa 2 m, din șiruri alternate de piatră și cărămidă, prevăzute cu guri de tragere și galerie de strajă. Bastionul a suferit avarii în incendiile din 1461 și mai ales din 1689, după care a fost refăcut și folosit ca depozit de materiale. În 1794, breasla a construit în incinta sa o casă, care se păstrează și este locuită și astăzi — un element distinctiv al monumentului. În 1894 bastionul a fost vândut, iar în anii 2000 a fost restaurat. Se află pe Aleea După Ziduri, în zona sudică a centrului istoric, în apropierea Turnului Pulberăriei. Bastionul Funarilor merită vizitat ca cea mai veche componentă documentată a uneia dintre cele mai extinse și mai bine păstrate rețele de fortificații medievale din România, precum și pentru casa breslei din 1794 integrată în structura sa.